reSet

Știința meditației (I)

Meditația este o practică în care un individ își antrenează mintea pentru a obține așa numita „eliberare spirituală”, o stare de conștiență îndreptată fie spre un anumit beneficiu, fie pentru ca mintea să se decontecteze sau concentreze intens pe anumite aspecte sau spre individul însuși. Alte definiții o plasează în zona de alertă totală, o stare controlată și exersată în care mintea rămâne ancorată în timpul prezent, perfect conștientă de tot ceea ce se întâmplă în interiorul și exteriorul individului, fără a le influența.


Cum se desfășoară?

Sub umbrela termenului de „meditație” se regăsesc nenumărate practici și metode care includ tehnici ce promovează relaxarea, crearea energiei interioare sau forța vieții, ajută individul să dezvolte stări de compasiune, dragoste, răbdare, generozitate și îngăduință. Cuvântul „meditație” se poate referi atât la procesul prin care se meditează, adică la tehnica în sine, cât și la starea la care se ajunge prin aceste tehnici.

Meditația implică un efort susținut din partea individului pentru ca practicantul să-și controleze mintea pe care încearcă să o degreveze de grijile cotidiene, fiind folosită în tratamentul afecțiunilor psihice, precum anxietate, sau fizice, precum hipertensiune arterială. Se poate practica așezat, în general în liniște, individul concentrându-se pe respirație, sau, în formele mai avansate, în orice moment al zilei, oriunde, în orice poziție, inclusiv în mers, precum o utilizează călugării budiști. În anumite situații, practicanții apelează la un rozariu care să le reamintească de anumite aspecte din meditație. În altele, se repetă o mantră cu ochii închiși. Mantra este aleasă după preferințele practicantului sau în funcție de scopul meditației. În cazul meditațiilor ghidate, mantra este aleasă de ghid.

Cât de greu este?

Există numeroase tradiții și ceremonii legate de meditație, dar, în timpurile moderne, acestea se respectă mai puțin. Azi, importante sunt efectul și starea la care se ajunge, prin urmare, dacă la finalul ședinței de meditație te simți bine fără să-ți poți explica neapărat de ce, înseamnă că ai făcut ceva cum trebuie.

Provocările țin de capacitatea tot mai mică a oamenilor de a se concentra pe perioade îndelungate. De exemplu, printre primele dificultăți pe care nou practicanții le menționează se numără cele legate de faptul că nu își pot „potoli” vocile interioare sau că le aud din ce în ce mai agresiv. De altfel, chiar acele gânduri care agită și generează stres sunt cele care îi motivează pe curioși să apeleze la ședințele de meditație. Însă starea de conștiență absolută poate crea și disconfort, mai ales în cazul anxioșilor care fie își pot găsi liniștea, fie se pot „conecta” cu anumite temeri și stări de care nu erau conștienți și care le sporesc starea de agitație. Precum menționează atât practicanții, cât și cercetătorii în domeniu, când vine vorba de meditație, nu te poți ascunde de tine.

Ce se întâmplă când medităm?

De-a lungul timpului, folosind tehnologie de ultimă generație, de la electroencefalografie și neuro-imagistică, în special imagistica prin rezonanță magnetică funcțională, cercetătorii au analizat procesele cerebrale ce au loc în timpul meditației. Ce au descoperit e că, în intervalul de meditație, creierul, de fapt, încetează să mai proceseze informația la nivelul la care o face de obicei. Practic, încetinește benefic, adică se odihnește. Motivele sunt multiple. În primul rând, cortextul frontal (lobul frontal, cea mai avansată parte a creierului, responsabilă de raționamente, planificare și emoții) tinde să intre în repaus, iar activitatea în lobul parietal, care integrează informații senzoriale, se reduce. În talamus, numit și „păzitorul” simțurilor, parte esențială a creierului ce canalizează semnalele senzoriale spre centru, se reduce considerabil fluxul de informații, în timp ce formațiunea reticulară, structură din materie cenușie și fibre localizată în bulbul rahidian ce controlează și influențează starea de veghe, treziriea, somnului și anumite reflexe, funcționează la nivel scăzut.

Studii recente au arătat că, în timpul meditatiei de tip Vipassana, una dintre cele mai vechi din lume în care individul se concentrează inițial pe respirație, iar la nivel avansat pe existența sinelui și comuniunea cu mediul, activitatea cerebrală în cortexul frontal și prefrontal se intensifică. Activitatea din girusul cingular și lobul frontal trece prin aceleași procese în timpul meditației Zen, ce are ca scop calmarea minții și este indicată persoanelor pesimiste, anxioase sau care suferă de atacuri de panică. Potrivit cercetătorilor de la University of California – Los Angeles (UCLA), practicarea diverselor forme de meditație pe termen lung „îngroașă creierul”, îl fortifiază și întăresc, totodată, legatura dintre celulele nervoase.

ShareShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *