reSet

Rutină = succes

 Un studiu recent a evidențiat un aspect comun al celor mai bogați oameni din lume. Care este răspunsul? Rutina. Printre cei mai bogați oameni din lume în momentul actual se număra personalități precum Carlos Slim Melu, Bill gates, Warren Buffet, Larry Ellison și Amancio Ortega. Ceea ce a ieșit la iveală este faptul că toți acești magnați au o rutină pe care o respectă. Se trezesc cu regularitate dimineața devreme, cu mult înainte ca agitația matinală să înceapă, ascultă audio-books ca o formă de relaxare, citesc cel puțin 30minute zilnic, mențin o listă a€œto-do” zilnic, pe care o respectă, fac exerciții fizice regulat, au redus substanțial timpul petrecut în fața televizorului; partea cea mai interesantă este că își educă și copiii astfel, încurajându-i să dezvolte obiceiuri sănătoase, să facă voluntariat și să citească mai mult de 2 cărți non-fictive săptămânal.


Acești oameni gândesc sănătos, ceea se se transpune într-un stil de viață sănătos. Cred în puterea gândului și a efectelor benefice ale obiceiurilor pe termen lung, și că atare își cultivă atenția în această direcție. Desigur, studiul concluzionează cu ideea că adoptarea unei rutini nu îți garantează o cifră cu multe zerouri în cont, dat fiind că acest lucru depinde de mai mulți factori, însă nu este de prisos să le urmezi exemplul.

Charles Duhigg, autorul best-seller-ului „The Power of Habbit” ilustrează cel mai bine acest fenomen.

Concluzia la care a ajuns Duhigg este că a€œbucla obiceiului” are 3 elemente: indiciul ( sau factorul declanșator), rutina și recompensa. Foarte mulți autori au insistat pe conceptul de rutină, susținând că această reprezintă esența obiceiului. Conform lui Duhigg, tocmai factorul declanșator și recompensa influențează felul în care funcționează rutina. Primul dintre cele trei exemple care urmează să le detaliez ilustrează perfect acest lucru.

IDENIFICAREA SURSEI

1. Autorul descrie un obicei pe care l-a dezvoltat de-a lungul timpului: în fiecare zi, între orele 15:00-15:30 mergea la patiseria aflată în clădirea biroului, servea un desert în timp ce conversa cu colegii săi, după care se întorcea la birou, fericit că și-a îndeplinit „nevoia”. În urma obiceiului său, au rămas multe kilograme în plus și astfel, reproșuri din partea soției sale. A început prin a încerca să determine cauza acestui obicei. Astfel, ajunge la factorul declanșator. Fiecare obicei este declanșat de un anumit lucru, sau o anumită oră, sau o anumită nevoie. În cazul sau, obiceiul era declanșat într-un anumit interval orar, după care urma rutina (urcă până la cofetărie, cumpăra desertul, stătea de vorbă cu colegii săi și revenea fericit la birou). Analizând atent sursa acestui obicei, a descoperit că nu dorința de a mânca ceva dulce stătea la bază obiceiului, ci nevoia de a socializa, pentru că astfel se relaxa și se desprindea de mediul în care lucra – pe scurt, lua o pauză. Așadar, pentru a-și schimba obiceiul nu atât de bun, a trebuit să determine ce anume îl declanșează și ce recompensă primește. Recompensa lui Duhigg era perioada de timp în care discuta cu colegii.

RUTINA, O SCURTĂTURĂ PENTRU CREIER

2.  Cel de-al doilea lucru interesant legat de teoria obiceiului este existența unui „€œtimp mort”, în care creierul nostru nu înregistrează activitate atunci când urmăm o rutină. Sigur ți s-a întâmplat să urmezi o rutină zilnică ce presupune trezit dis-de-dimineață, pregătire pentru o nouă zi, mers până la metrou, să zicem, și de aici drumul până la birou. Ai avut momente în care nu ți-ai amintit drumul de acasă până la metrou? Ai ajuns acolo, dar nu știi cum. Sună șocant, însă explicația pentru acest fenomen se sprijină pe ani de studiu. Mult timp, cobaii au fost folosiți în teste de laborator pentru că sunt considerați cele mai proaste animale de pe Terra, și ca atare, dacă un cobai poate fi învățat să întreprindă o acțiune, orice animal poate fi „€œdresat”. În cazul studiului pe care Duhigg îl prezintă, un neurolog a folosit sute de cobai, pe care îi punea să facă de 150 de ori același lucru, repetitiv: într-un labirint extrem de simplu, cobaiul avea zona de start (care producea un zgomot), iar în capăt o bucățica de ciocolată. Până a învățat drumul cel mai scurt, creierul cobaiului a înregistrat activitate fulminantă, ceea ce demonstrează cât efort depunea pentru învățarea drumului. Imediat ce a memorat drumul, creierul cobaiului înregistra aceeași intensitate că atunci când dormea. De ce? Pentru că, rutină odată instalată, presupune efort de gândire minim. Rutina reprezintă o „economie” de energie pentru creier, o scurtătură. De aceea apar și aceste pierderi de memorie despre care vorbeam mai devreme. Revenind la bucla obiceiului, ceea ce a ajutat cobăii să memoreze drumul a fost zona de start și recompensa. Drumul de la start și până la ciocolată reprezintă rutină.

ShareShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *