reConnect

Îmi este dor de tine…

Relațiile de cuplu au unele momente bune și altele mai puțin bune, unele chiar rele. Dacă ne dorim conectare la persoana iubită – să fim auziți și văzuți, să fim pe aceeași lungime de undă – și acest lucru nu se întâmplă în viitorul apropiat este foarte posibil să suferim. Noi toți funcționăm într-o manieră asemănătoare, ceea ce diferă uneori este durata suferinței. Așa funcționau și Ea și El, un cuplu care a ales să redescopere acel ceva care cândva i-a unit.


Ea și El se îndreaptau spre iadul rece, atunci când i-am întâlnit pentru prima dată. “Iadul rece” este o stare în care partenerii cuplului se simt indignați și suspicioși unul față de celălalt, comunicarea lor fiind formată din cuvinte usturătoare și adesea pline de venin. Unele cupluri pot să trăiască în acest iad mai mulți ani, deoarece au înghețat în fața a ceea ce înseamnă schimbare.

După 5 luni de terapie săptămânală și fără succes, Ea decide că a fost suficient și este timpul pentru separarea finală. Este evident pentru Ea El nu se va schimba niciodată – că nu va munci mai puțin de 65 de ore pe săptămână, că nu va da jos cele 50 de kg în plus și nici nu va renunța la fumat. Dar ceea ce era cel mai frustrant pentru Ea eră că El nu depune niciun efort pentru a se bucura de viața de cuplu, au trecut mai bine de 3 ani și nu au avut niciun concediu împreună. Ea se simțea singură și respinsă. El se simțea neapreciat deși muncea atât de mult pentru a asigura siguranța materială a familiei.

Decizia Ei de a iniția divorțul a fost momentul de cotitură – această decizie le-a oferit cadoul disperării. Pentru început, El a conștientizat cât de dureroasă poate deveni viața fără Ea. În timpul ședinței noastre în care emoțiile și comportamentele erau lipsite de orice inhibiții El a menționat că tatăl său de 65 de ani a lipsit doar o zi de la serviciu în 20 de ani de muncă. Când l-am întrebat ce înseamnă asta, pentru EL, ochii lui s-au umezit de lacrimi rostind că și-ar fi dorit ca tatăl lui să se fi bucurat mai mult de viață. A urmat un mi-e frică…îmi este frică de ce se poate întâmpla dacă mă opresc din muncă…dacă toată afacerea mea se pierde și nu vom avea din ce să trăim.

În timp ce El își ascundea lacrimile cu o batistă, Ea uimită și parcă pierdută în ceva ce până acum a fost de neînțeles rostește: De aceea ne ignori pe mine și pe copil și ai uitat și de tine? Răspunsul a fost doar un …Nu pot să cred… inundat de hohote de plâns. Ea era convinsă că ceea ce la făcut pe El să lipsească tot mai mult de acasă era faptul că nu este destul de bună pentru El, dar de fapt era dorința de a face cât mai multe pentru Ea. Cu adevărat și Ea și El simțeau multă frică: El frica de a nu rămâne familia fără bani și Ea frica de a nu rămâne fără familie. Probabil acesta a fost momentul în care Ea și El au început să se reconecteze.

ShareShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *