reSet

Despre “Trebuie”, “Nu se poate”, “Încerc” și alți tirani

Dacă nu fac asta, dacă nu-mi urmez visul acum, cu toate riscurile, o să-mi pară rău toată viața?

Răspunsul care a venit de undeva, din cel mai adânc loc al ființei mele, a fost un mare și răsunător DA. Și m-am aruncat. Au trecut patru ani de atunci. Și niciodată, niciodată în anii ăștia nu mi-am spus “o să încerc”. Mereu îmi spun: “o să fac asta”. Și lucrurile se întâmplă. Am învățat să zbor.

În jurul meu sunt astăzi o mulțime de oameni care au trecut prin momente de alegere asemănătoare. Oameni care s-au eliberat de tirania lui “trebuie”, “nu se poate”, “e imposibil”.

Viorel a părăsit o poziție de director de marketing ca să facă bucătărie. A știut că misiunea lui e să creeze experiențe memorabile în farfurie. Au trecut 7 ani de atunci și el continuă să facă asta și să-i învețe și pe alții cum se face magia în tigaie. Camelia a renunțat, după multe frământări, la un job frumos în corporație ca să facă ceea ce iubea de când era copil – bijuterii. Toamna asta va găzdui primul ei curs într-o școală de bijuterie contemporană. Raluca a devenit coach după 13 ani de training în mai multe companii. Ieri îmi spunea că se vede făcând asta până la adânci bătrâneți și că bucuria de a-i vedea pe alții reușind și de ști că a putut fi lângă ei în momentele de cumpănă e inegalabilă. Luci este psiholog și unul din puținii specialiști Montessori în educație timpurie – 0-3 ani. A făcut o facultate, un master și o formare de câțiva ani ca să poată lucra cu micuți preverbali, pentru că atunci, la vârsta aia, se așează temelia pentru restul vieții. Și ea e acolo când cei mici construiesc fundația viitorului lor. Veronica a ales un job corporate unde poate face o diferență în viața oamenilor cu care lucrează. Și nu cunosc pe nimeni mai capabil să aducă oamenii potriviți împreună și să-i ajute să scoată la lumină tot ce au mai bun și mai frumos în ei. Cristina este cel mai bun psihoterapeut pe care îl cunosc. A terminat arte plastice, devenise un grafician de excepție. Dar drumul ei era altul și a avut curajul să-l urmeze. A făcut facutatea de psihologie și ani lungi de formare în psihoterapie iar astăzi salvează suflete. Full time.

Aș putea continua mult și bine- mai cunosc și alții, mulți alții. Antreprenori. Angajați. Toți împliniți în locurile și rolurile pe care și le-au ales. Oamenii ăștia nu sunt accidente. Nu sunt întâmplări. Nu sunt “norocoșii” care au sfidat sorții. Nu aveau cine știe ce resurse financiare care să le permită “luxul” de a-și urma vocațiile. Mulți au familii, oameni care depind de ei. Unii au credite. Sunt oameni “normali” și totuși nu. Diferența dintre ei și mulți alții care își poartă după ei nefericirea și o botează “ghinion”, “obligații”, “constrângeri” – este simplă. Oamenii ăștia s-au eliberat de sub tirania propriilor credințe limitative. Au ales să definească ei înșiși ce e sau nu e posibil în propria viață. Au ales să se lase ghidați de busola interioară a propriilor valori și a unei misiuni personale pe care fiecare și-a ales-o conștient. Și-au definit “de ce”-ul în viață și au avut curajul să-l urmeze. Au decis să redefinească succesul după propriile criterii. Au ales să se definească prin ceea ce sunt, nu prin ceea ce fac și au încetat să-și mai așeze destinul în cutiuțele pe care educația, societatea, istoria personală și colectivă le pun la dispoziție.

ShareShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *