reConnect

De ce faci ceea ce faci?

Într-o conversație cu participanții la unul dintre workshopurile mele, am fost întrebat cu vădit interes de ce practic mountain biking. Mai mult, curiozitatea nu era legată de sportul în sine, ci mai degrabă despre motivul pentru care fac antrenamente periodice și particip la maratoane de mountain biking.


Am realizat atunci că niciodată nu mi-am pus întrebarea “De ce?”. M-am reapucat pur și simplu, după o întrerupere de 18 ani. Mi-a fost destul de simplu ca, ulterior, să continui expediția în mintea mea și să fac conexiuni despre “De ce muncești în această companie?” sau, mai simplu “De ce muncești?”. Presupun că răspunsul la ultima întrebare se învârte în jurul banilor, iar, pentru răspunsul la prima întrebare, poate că ai nevoie de ceva timp de gândire.

Am avut de multe ori curiozitatea să forțez un proces de “explorare” cu persoana din față, care îmi răspundea că muncește pentru bani, pentru a vedea dacă mai este și altceva acolo. Invariabil ajungeam la acel altceva, spre surpriza persoanei care accepta să-mi răspundă la întrebări. Și sesizam la unii un fel de blocaj, ca și când le-ar fi fost descoperit jocul inconștient, încercând să se protejeze prin: “Asta e în teorie, că în practică toți muncim pentru bani”. E fascinant cum mintea spălată bine de un sistem poate să ne joace feste.

Dacă ne gândim la reacția “muncesc pentru bani”, am putea să spunem că e normală. Și vine din istorie. V-ați întrebat vreodată când au apărut primele locuri de muncă, primele “job-uri”, cum le mai numim azi? De când există? Abia la începutul secolului al XX-lea se creau primele locuri de muncă așa cum le vedem azi: cu program de lucru, compensare financiară, structură, procese și proceduri. Mai târziu au fost inventate sau adaptate diferite sisteme care să susțină acest mecanism: școala în care înveți abilități care să te ajute să muncești, pensiile (nu existau pensionari până la Revoluția industrială pentru că nu era nevoie), asigurările sociale de sănătate (nu existau până prin 1889, când au apărut în Germania, la inițiativa cancelarului Otto von Bismarck). Privind în urmă, văd un întreg sistem care condiționează un adult pentru a face ceva ce, în principiu, nu e inițiativa lui: înveți într-o școală gândită de alții ca să te pregătești să muncești într-o firmă care nu-ți aparține, făcând ceva ce nu ai inițiat tu. Cum să te mai gândești atunci de ce faci ceea ce faci, când în jurul tău aproape toată lumea e parte din același sistem?

ShareShare on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *